La 3 ani dupa “21 grams”, regizorul mexican Alejandro Gonzalez Inarritu si scenaristul Guillermo Arriaga, ies cu “Babel”, un alt film misto, dramatic, cu subiect simplu si trairi complexe.

Nu intelegi din prima titlul, pt ca nu e vorba numai de intrepatrunderea destinului a trei familii, trei culturi, trei continente diferite. E vorba de fapt despre comunicare / lipsa ei – cel putin cea verbala, despre afectiune / lipsa ei si consecintele aferente, despre cum se regasesc oamenii atunci cand sufera, despre reactii atat de omenesti.

Daca v-ati saturat de comedii rasuflate, eternele filme politiste sau thriller-uri stupide, mergeti sa vedeti si filmul acesta. S-ar putea sa va spuna ceva.

Las Vegas, urmatoarea destinatie. Cine spunea ca nu dai doi bani pe el ziua avea dreptate. La fel insa, cine a spus ca face toti banii noaptea, a avut, din nou, dreptate. Las Vegas este, fara tagada, orasul luminilor, al jocurilor de noroc si al casatoriilor la ghiseu. Mai mult decat din loc in loc, un oras al kitchului, un arhitect al bunului simt cred ca ar fi usor ingrozit. Ce ne-a placut? Venetia americanilor, fantanile de la Bellagio, hotelul Luxor in care am si stat (la restaurantul hotelului puteai lua cu 11 dolari micul dejun. Cel mai copios mic dejun pe care l-am vazut vreodata, fara sa mai pun la socoteala ca bautura nu o plateai decat o data, apoi iti umpleau la nesfarsit paharul, fara sa mai scoti un ban din buzunar – free refill!), luminile de pe Freemont Street (Dumnezeule, cata risipa!, dar ce spectacol!) si zborul cu elicopterul deasupra Marelui Canion – la dus am filmat incontinuu, dornici sa nu pierdem nici o bucatica din minunata priveliste, la intoarcere – mai putin, caci zborul cu elicopterul nu ne-a priit de nici un fel. Dupa doua zile de stat in Las Vegas (mai erau multe de vazut, insa, cumva ai impresia ca in doua zile ai descoperit deja 80% din oras), la 5 dimineata, ne-am imbarcat spre Miami.

Cativa copaci Joushua, mai cunoscuti probabil odata cu aparitia celui de-al 5-lea album U2 intitulat exact asa: Joshua Tree.

Continue Reading »

De obicei nu prea fac astfel de recomandari, dar intrucat subiectele sunt hot iar eu n-am timp sa sap pentru a mai adauga, o sa le dau exact cum le-am citit. Chiar si in ordinea in care le-am citit. Adica invers.

Interviul luat de Comanescu lui Cristi Sima zice: cum se joca la bursa (simplificat la maxim, la modul bun), cu ce bani s-a lansat Gandul, care-i legatura dintre Vantu, CTP si Dinescu si care-i faza cu Vantu din punctul de vedere al intervievatului: partea I si partea II. Update: partea III (ultima).

Realitatea-Catavencu lanseaza cotidian de business, zice Tolo.

Tot Tolo zice ca a inceput razboiul Adevarul-Ringier. Asta inseamna de fapt Corneteanu sustinut de Patriciu contra Ringier. Interesant este un comentariu la acest post, comentariu care lasa sa se inteleaga ca Ringier verifica daca nu cumva Adevarul ar fi trimis oferte de abonare catre baza de abonati a Ringier. Probabil ca razboiul inceput va ajunge in instanta daca nu cumva este deja acolo, iar Ringier nu face decat sa stranga probe.

Radu Ionescu zice ca Zapp are internet mobil si nelimitat cu doar 14$ pe luna. Oferta este supusa unor “scheme” si conditii. …si nu e comunicata de catre Zapp, asa ca toata lumea o sa vorbeasca despre ea, inclusiv eu. O fi si asta o strategie.

Comanescu face teasing cu noi. Adica ne zice ca o redactie se pregateste sa se mute intr-o televiziune insetata de sange proaspta. Asta-i provocare. Oare nu mai stie nimeni in Romania ce stie Comanescu? Hmmm… ma oftic.

Stirea lunii ianuarie: Ringier isi vede visul implinit. E actionar intr-o televiziune, Dogan. Am citit despre ea la Tolo, Iulian, Orlando, Bradutz. Dar si in EVZ, asa mai corporate.

Tolo zice ca Playboy si Maxim ar putea iesi de sub umbrela Publimedia. Comanescu mai adauga ceva date, inclusiv de vanzari.

Comanescu revine asupra razboiului Gazeta-ProSport. Cum ar fi ca de fapt intelegerea Ringier-Voiculescu sa fie asa: Voiculescu cumpara ProSport astfel incat Ringier sa poata sa doarma linistit, iar Voiculescu sa faca monopol. Eventual sa lanseze sau sa cumpere un canal TV de sport si sa faca monopol pe domeniu. Convergenta, nu alta. !?! Toate pe mana lui Tolo. Cred ca i-ar placea.

Manafu aduce mai aproape de noi reclamele din Times Square.

Sunt revista lunara Autocontact si am declarat la BRAT ca am tiraj de sub 20.001 exemplare. Ghici ghicitoarea mea. Ce tiraj am?

Gasiti aici declaratia editorului. Ma declar total neinformat cu regulile BRAT, altfel nu inteleg ce ar putea sa insemne o astfel de declaratie. Voi stiti? Autocontact este doar un exemplu. Mai sunt si alte cazuri.

Ultimul studiu american legat de satisfactia consumatorilor (American Customer Satisfaction Index) arata rasturnari de clasament si consolidari in domeniul bauturilor racoritoare si a incaltamintei sport. Studiul este realizat de Universitatea Michigan si se refera la trimestru III 2006.

Astfel, via Mercury News, aflam ca Pepsi a crescut cu 5% fata de anul trecut in timp ce Coca-Cola a scazut cu 2%. Indexul de satisfactie al consumatorilor este acum 86 puncte din 100 pentru Pepsi si 82 de puncte pentru Coca-Cola. Rezultatul Coca-Cola este cel mai mic din ultimii 5 ani.

Rebok se departeaza de Nike cu 78 de puncte vs. 72. Maririle de pret au afectat ambii producatori, zice articolul.

Alti lideri de cateogrie sunt: Google pentru motoare de cautare, eBay pentru licitatii pe internet si Southwest pentru linii aeriene.

Va propun un joc, nu original, dar haois. Urmariti primele 30 de secunde ale reclamei de mai jos si puneti un comment cu produsul la care credeti ca se face reclama. Apoi vizionati toata reclama (45 secunde). 

Via Dan Tudoroiu aflu ca blogul lui Tolo a fost hack-uit pentru cateva momente. In aces sens, Dan mi-a trimis captura de pe ecranul lui. Gusti tot spunea cu ceva vreme in urma ca gspTV era supus unor atacuri. Iata ca s-a intamplat, dar la Tolo. Gusti, cum au reusit? Pana la urma cei care au atacat gspTV au patit ceva sau au disparut in ceata?

M-am hotarat sa scriu cam la o saptamana despre fiecare oras/obiectiv turistic pe care l-am vizitat. Sa contribui mai consistent astfel la rubrica calatorii/vacante. Incep cu SUA 2006. Azi ep. 1: Los Angeles, iar saptamana viitoare urmeaza Las Vegas. 

Fara catel, fara purcel, doar cu una bucata iubit, am plecat la inceputul anului trecut in marea calatorie spre America. Dupa 12 ore interminabile de zbor, am pasit pe pamant amercian, terorizati de ideea ca vamesii vor gasi un motiv sa nu ne lase sa intram in pretioasa lor tara. Nu a fost asa, am iesit din aeroport si am dat cu ambele nari de aerul american. Inca mi se pare ca miroase intr-un fel anume, nu stiu exact a ce. Prima oprire: Los Angeles. Oras cu incarcatura cinefila, tocmai potrivit pentru noi, mari amatori de filme. De altfel, asa ne-am si simtit, ca intr-un film, avand in vedere ca prin Los Angeles, la tot pasul, se filmeaza. Sau, daca nu se filmeaza, treci pe langa locuri pe unde ai senzatia ca ai mai fost. E numai o senzatie, pentru ca, de fapt, le recunosti din filmele pe care le-ai vazut de-a lungul anilor la Pro TV! Interesanta de-a dreptul experienta de la Universal Pictures. Dincolo de joculetele cu monstri si cu zgaltaieli provocatoare de stare de greata (nu am avut curajul sa le incerc, dar mi-au povestit altii, usor palizi la fata, cum a fost) mi s-a parut de-a dreptul fascinant turul studiourilor. Pentru ca am putut sa stau la 10 metri de locul unde se filmau “Nevestele disperate”, am calcat pe urmele lui Jim Carrey cand a filmat Bruce Almighty, am vazut cum se “fabrica” suvoaiele de apa si era sa fim mancati de un rechin infiorator – creat de insusi Spielberg. Bottom line, Los Angeles-ul ni s-a parut un oras calm si curat, amestec de opulenta si normalitate, ordonat si destul de cuminte, cu o clima nemaipomentita (in patria noastra erau -17 grade, acolo stateam in tricou la +20!!), cu Oceanul la o aruncatura de privire. Ne-a placut, asa ca anul acesta ne-am propus sa revenim.

In Los Angeles, exista doar un palc de zgarie nori in centrul orasului. In general sunt cladiri de birouri.

Continue Reading »

(via MarketingPower.com) “Un popor care isi valorizeaza privilegiile mai mult decat principiile, va ajunge sa le piarda pe ambele.” – Dwight D. Eisenhower

Sarind peste cuvantul popor, mi-ar placea ca acest lucru sa se aplice in politica, caci sunt cam putini cei cu principii. L-as incadra aici pe Nastase A., Voiculescu D. si altii ca ei. Voi pe cine ati mai pune pe lista? Alte domenii?

Ciudat lucru mi-a fost dat sa observ pe blogul lui Comanescu. Postarea sa “The None”, referitoare la posibila demisie a unor angajati ai revistei “The One”, a starnit o intreaga disputa. O anume Irina sustine acolo ca subiectul nu-si are sensul. Atat de aprig incat il scoate din tzatzani pe Comanescu care ii publica adresa de IP si detinatorul ei, respectiv Publimedia.

Ma bag si eu in discutie si zic: “Ce ai facut, Iulian, este violarea intimitatii respectivei Irina. Este total neprofesionist ce ai facut. Stiam ca mergi pana in panzele albe ca sa ne arati ca ai dreptate. Tot timpul faci asa. Totusi, ma gandeam ca esti sau ca ai fost jurnalist. Sunt mai dezamagit decat eram in legatura cu tine.”

Acum, dincolo de remarcile mai mult sau mai putin tendentioase, este ok ce a facut Comanescu? Sustin in continuare cu urmatoarele argumente ca nu este ok:

- persoana respectiva, cel mai probabil, nu dorea sa strige in gura mare ca este din Publimedia, aceast lucru fiind problema ei, ca si numele pe care-l poarta, nu?

- cand scrii pe blog, trebuie sa dai si o adresa de e-mail, oricare, dar despre care se spune ca nu va fi publicata. Eu incadrez si IP-ul, pe care nici macar nu ti-l dai voit, cel putin pe acelasi nivel de confidentialitate.

- daca tot i-a aflat ip-ul, de ce nu s-a dus sa-i faca si poza, sa-i afle si functia, salariul si eventual cu cine traieste. Cam tot aia ar fi. Stiu, probabil ca astea nu au relevanta cu subiectul respectiv, pe cand faptul ca e din Pubimedia arata subiectivitatea respectivei. Din punctul meu de vedere asta s-ar numi eroare de procedura. E ca si cum am tortura acuzatul ca sa ne spuna adevarul in loc sa facem ancheta.

- sunt multi oameni in blogosfera care prefera sa-si ascunda identitatea, iar acest lucru ar trebui respectat. Nu vad diferenta dintre cei care posteaza si cei care comenteaza in aceasta problema astfel incat exemplele sunt: Iann care scrie pe jurnalismonline.ro, Zoso care zice ca nu-si da numele si poza pentru ca tine la intimitatea lui sau un anume Terlifaj care posteaza pe bloguri (cel putin pe asta) cu ip ascuns. Ultimul, ma duce la urmatorul argument.

- exista site-uri care-ti ascund ip-ul cum este si http://www.cantbustme.com. Unii stiu de ele, altii nu. Faptul ca nu folosesti un astfel de site inseamna ca vrei sa-ti fie dezvaluit locul de munca, de exemplu, sau ca pur si simplu nu stii cum vine treaba cu IP-ul?

- site-ul lui Comanescu nu are nici un disclaimer referitor la dezvaluirea identitati, iar asta presupune respectarea unor norme minime. Daca spunea undeva ca pe acest site nu poti posta “anonim”, cred ca n-as fi avut nici o problema.

Sunt Theodor Manolache, lucrez la Sanoma Hearst Romania, si va intreb: Voi ce credeti despre toate acestea? Ati postat vreodata anonim pe bloguri (sau macar ati avut dorinta sa ramanenti anonimi)? Vreti sa faceti asta? Cum ati reglementa problema in “codul deontologic al editorilor de blog”, sa zicem?

Inainte sa vina lunea care va pune punct final distractiei, mancaricii si bauturicii si ma va readuce in realitatile cotidiene faceam un ultim remember asupra concediului in care mi-am petrecut revelionul 2006-2007, perindandu-ma prin albumul de fotografii realizat cu aceasta ocazie. M-am gandit sa va dau si voua ocazia sa savurati fotografiile catorva din reperele sejurului din Predeal, care a avut de toate: blocaje in trafic, zapada pe partie, soare, peisaje superbe, petreceri, bauturica, gratare, plimbari, ninsoare ca in povesti, oameni de zapada, masina blocata in zapada si din nou blocaje in trafic din cauza zapezii… Enjoy!

In fine, sa aveti in 2007 asa cum va doriti fiecare, sanatate celor dragi si succese profesionale!

Continue Reading »

Anul trecut, prin decembrie (ce haios imi suna), Manafu si-a pus poza biroului pe blog. Eu, ca si comentatorii postului, mi-am zis ca e cam dezordonat. Apoi alti useri au pus acolo link-uri catre pozele cu birourile lor (Mazilique, Denisa, C*Free si MTX). Din 5, cam 3 sunt birouri “supra-aglomerate”, sa zicem. Iat-o pe a 6-a, ca sa echilibram balanta.

In timp ce in America provoaca isterii, la noi serialele sunt umplutura de la ore mici din noapte. Chiar daca este vorba despre seriale bune si noi, unele televiziuni nu mizeaza nicicum pe ele in lupta cu audienta. Poate ca asta vine din experienta anilor trecuti, cand, plasate in prime time, seriale bune nu au reusit sa faca deloc furori printre cei care le priveau. Televiziunea publica a facut o incercare de plasare in prime time a unor seriale deosebit de apreciate in America: Neveste disperate si Lost. Fara prea mare succes, in afara unui public fidelizat, dar neinsemnat cantitativ.

Prima mai face o incercare, chiar la inceputul acestui an. “4400”, serial nou, mister, actiune incitanta. Rezultatul insa il preconizam de pe acum: incepe cu “f” si se termina cu “iasco”. Pe de o parte, din pricina cotei mici de piata de care dispune Prima TV la ora acutala, dar mai mult pentru ca se pare ca atata vreme cat nu este vorba despre o telenovela, nu place. Indiferent cat de desteapta, alerta, incitanta este actiunea. De ce oare?

Un nou layout desenat, evident, de Mario Garcia. Un lung, dar foarte interesant interviu pentru cei care lucreaza la ziare in general, nu numai designeri, gasiti aici. Interviul e datat noiembrie 2002 ceea ce-mi ridica semne de intrebare vizavi de durata relansarii (4 ani?). Relansarea a cuprins si editia online.

Continue Reading »

Un american, ascuns sub pseudonimul J.P., cauta sponsor pentru a-si cere iubita in casatorie in calupul de publicitate de la Super Bowl. Toamna trecuta s-a apucat sa adune bani prin site-ul sau, dar n-a ajuns decat la vreo 100.000 dolari. A renuntat la acest plan donand banii unui spital de copii, iar acum cauta un advertiser pentru intreaga suma a carui produs sa fie plasat in “spotul” respectiv. In acest proces este ajutat de un consultant care a avut deja discutii cu cativa comercianti de diamante. Povestea este destainuita de AdvertisingAge unde puteti citi tot articolul.

Din aceeasi categorie, dar de la oameni cu bani din Romania, EVZ a incasat bani pentru 2 pagini de publicitate de la 2 oameni diferiti, si totodata anonimi, care le-au urat iubitelor “La multi ani!” intr-un mod aparte. Actiunile lor au capatat si ceva PR intr-un articol despre acest fenoment din EVZ.  Mai stiti voi alte cazuri?